Hernia inghinala la caini si pisici
Informatiile prezentate in acest website au caracter informativ si nu inlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor.
Orice decizie privind sanatatea animalului de companie trebuie luata doar in urma consultarii medicului veterinar.
La fel ca oamenii, cainii si pisicile pot suferi de hernii. O hernie inghinala este o afectiune in care continutul abdominal iese prin canalul inghinal sau inelul inghinal, o deschidere care apare in peretele muscular din zona inghinala.
Herniile inghinale pot avea o severitate variabila, dar toate implica marirea canalului inghinal si riscul ca continutul abdominal sa se revarseze prin canal sau sa se deschida in zona inghinala. Desi nu este singura cauza, la caini, herniile inghinale sunt conditii genetice si se intalnesc cel mai frecvent in Pechinez, Basset Hound, Cairn Terrier, Cocker Spaniol, Pinscher, English Springer Spaniel, Collie, Bull Terrier, Pomeranian, rase malteze, West Highland Terrier si Basenji.
Cauzele herniei inghinale
La caini, herniile inghinale pot fi dobandite (nu sunt prezente la nastere, dar se dezvolta mai tarziu in viata) sau congenitale (prezente la nastere). Factorii care predispun un caine sa dezvolte o hernie inghinala includ traume, obezitate si sarcina.
La pisici, herniile inghinale sunt de obicei traumatice la origine.
Majoritatea herniilor inghinale sunt simple si nu provoaca alte simptome decat o umflare in zona inghinala. Cu toate acestea, daca continutul din cavitatea abdominala (cum ar fi vezica urinara, o bucla de intestine sau uterul) trece prin deschidere si devine prins acolo, situatia poate pune viata in pericol.
Simptomele herniei inghinale
Herniile inghinale pot fi necomplicate sau complicate. O hernie complicata este aceea in care continutul cavitatii abdominale a trecut prin deschidere si a fost prins.
Simptomele observate cu o hernie inghinala necomplicata sunt:
- O umflare moale in zona inghinala, care poate aparea pe una sau ambele parti ale corpului.
Simptomele observate cu o hernie inghinala complicata pot include:
- Umflare in zona inghinala, care poate deveni dureroasa si calda la atingere;
- Varsaturi;
- Durere;
- Incercari frecvente de a urina;
- Urina sangeroasa;
- Lipsa poftei de mancare;
- Depresie.
Tipuri de hernie inghinala
Hernie reductibila
De obicei, de dimensiuni mai mici, o hernie inghinala reductibila este una in care proeminenta este pur si simplu captuseala abdominala sau grasime si poate fi impinsa in siguranta inapoi in abdomen de catre un medic veterinar. In majoritatea cazurilor, singurul simptom afisat este umflarea abdomenului in sine.
Hernie ireductibila
O hernie inghinala ireductibila este cea in care o parte a unuia sau mai multor organe abdominale ies din deschidere. In cazul in care animalul tau prezinta simptome dincolo de umflaturi la nivelul locului, acesta poate indica o hernie ireductibila. Acest tip de hernie inghinala este mai severa, deoarece organele afectate implicate pot sa fie prinse in capcana, compromitand functia acestora. In cazurile severe, fluxul sanguin poate fi complet intrerupt dintr-un organ, ducand la moartea tesuturilor. Acest lucru este cunoscut sub numele de strangulare a organelor.
Diagnosticarea herniei inghinale
Herniile inghinale pot fi de obicei diagnosticate prin constatarea umflaturii cauzate de hernie la un examen fizic.
Cu toate acestea, uneori sunt necesare radiografii de contrast (raze X) sau o ecografie abdominala pentru a determina ce continut abdominal, daca exista, este prins.
Tratarea herniei inghinale
Tratamentul pentru hernii are de obicei scopul de a pune tesutul herniat la loc si de a repara ruptura musculara, adesea prin sutura inchisa. Acesta este cazul cand hernia este reductibila.
Medicul veterinar va poate oferi, de asemenea, antiacide si alte tratamente medicale pentru pregatire. La fel ca in majoritatea afectiunilor medicale, cu cat este detectata mai devreme hernia, cu atat sunt mai mari sansele ca aceasta sa poata fi tratata.
Herniile nereductibile se intampla atunci cand tesutul a crescut impreuna din cauza umflarii sau cand tesutul este atat de impins prin deschizatura incat nu poate fi impins inapoi in loc. Uneori se poate dezvolta o hernie strangulata, care intrerupe alimentarea cu sange.
In aceste cazuri, interventia chirurgicala este necesara pentru a remedia problema. In timp ce animalul tau se vindeca, poate fi necesar sa faceti mai multe modificari dietetice pana cand digestia poate reveni la normal.
Prognosticul herniei inghinale
In cazul in care animalul tau a suferit o interventie chirurgicala de hernie inghinala, urmati cu atentie instructiunile medicilor veterinari pentru a garanta recuperarea completa. Asigura-te ca acorzi animalului tau suficient timp si spatiu pentru odihna. Limitati activitatea fizica si rezumati-va doar la plimbari scurte pentru ca animalul sa urineze. Va fi greu, dar nu permiteti cainelui sa alerge sau sa sara timp de zece zile pentru a permite ranii sa se vindece.
In primele cateva zile dupa operatie, este normal ca animalul sa simta somnolenta, lipsa de coordonare sis a planga. Asteapta-te la acest comportament, dar urmareste va cu atentie animalul de companie pentru semne suplimentare de stres sau durere sau continuarea semnelor asteptate peste patru zile.
Verifica zilnic locul inciziei pentru drenaj si roseata, deoarece acestea sunt semne de infectie si va trebui sa te adresezi medicului veterinar cat mai curand posibil.
Daca incizia nu pare a fi tinuta bine sau daca vreun material intestinal iese prin incizie, cauta imediat ajutorul unui veterinar.
Hranirea atenta este foarte importanta in primele cateva zile dupa operatie, deci monitorizeaza animalul in timp ce il hranesti cu portii mici. In caz de varsaturi, nu mai hrani animalul timp de 24 de ore si consulta medicul veterinar daca acesta nu poate retine alimentele dupa acea perioada.
Prevenirea herniei inghinale
Prevenirea herniilor nu este, in cea mai mare parte, posibila datorita faptului ca afectiunea este in mare parte ereditara. Luarea masurilor de precautie pentru a evita leziunile grave poate ajuta la evitarea herniilor induse de traume. Castrarea si sterilizarea puiilor poate ajuta la reducerea riscului ca vor dezvolta aceleasi hernii pe care le-au avut parintii lor.