Esofagita la caini si pisici
Informatiile prezentate in acest website au caracter informativ si nu inlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor.
Orice decizie privind sanatatea animalului de companie trebuie luata doar in urma consultarii medicului veterinar.
Refluxul gastro-intestinal sau refluxul acid este una dintre cele mai frecvente cauze ale esofagitei, termenul aplicat inflamatiei esofagului. Refluxul acid este rezultatul acizilor stomacului care trec in canalul esofagian, provocand iritatii la nivelul mucoasei tesutului esofagului, tubul muscular care transporta alimentele in jos din cavitatea gurii in stomac.
Animalele tinere nascute cu anomalii esofagiene congenitale prezinta un risc crescut de esofagita. Cainii si pisicile mai in varsta care sunt tratati cu anestezie pentru interventii chirurgicale sau din alte motive, pot dezvolta, de asemenea, aceasta afectiune. Una dintre cele mai importante complicatii ale esofagitei este pneumonia de aspiratie, prin care un animal nu este capabil sa inghita mancarea in mod corespunzator si materialul alimentar poate ajunge in plamani.
Cauzele esofagitei
Datorita apropierii esofagului de stomac, problemele gastro-intestinale sunt adesea cauza esofagitei la caini.
Continutul acid al stomacului poate provoca cu usurinta inflamatii la nivelul esofagului. Cu toate acestea, nu este singura cauza a afectiunii.
Iata cativa factori posibili care pot duce la esofagita:
- Reflux de continut gastric si/sau intestinal (fluxul invers al fluidelor spre esofag);
- Ingerarea accidentala a substantelor chimice iritante;
- Infectii;
- Dupa interventia chirurgicala care implica esofagul; adesea datorita trecerii tubului de alimentare prin esofag;
- Varsaturi cornice;
- Corp strain ramas in esofag;
- Animal care retine pastilele sau capsulele ingerate in esofag.
Simptomele esofagitei
Simptomele esofagitei depind de cat de severa este inflamatia din esofag. Daca este usoara, atunci animalele pot sa nu prezinte deloc simptome sau pot prezenta doar simptome usoare timp de cateva saptamani sau luni. Cand devine severa, simptomele pot fi extreme.
Esofagita poate fi o afectiune secundara cauzata de o alta boala, astfel incat pot fi prezente si simptome suplimentare. Aceste simptome se pot agrava si in cazul pneumoniei de aspiratie
Iata care sunt semnele care apar adesea la cainii sau pisicile care sufera de esofagita:
- Regurgitare (intoarcerea alimentelor sau a altor continuturi din esofag sau stomac inapoi prin gura);
- Durere la inghitire;
- Cresterea secretiilor care ies din gura;
- Dificultate la inghitire;
- Animalul plange in timp ce inghite mancare;
- Animalul isi poate extinde capul si gatul in timpul inghitirii;
- Incapacitatea de a ingera alimente;
- Reticenta de a se misca sau de a se intinde;
- Apetit slab;
- Pierdere in greutate;
- Tuse;
- Febra;
- Animalul poate simti durere daca ii atingeti gatul sau esofagul;
- Simptome mai pronuntate daca se dezvolta pneumonie.
Diagnosticarea esofagitei
Medicul veterinar va examina cu atentie cainele sau pisica ta dupa ce ii va face un istoric complet. Va trebui sa oferiti medicului veterinar cat mai multe informatii despre starea de sanatate a animalului vostru, inclusiv aparitia simptomelor si eventualele incidente care ar fi putut sa preceada aceasta afectiune.
Testele de laborator de rutina vor include o hemoleucograma completa, un profil biochimic si o analiza a urinei, desi aceste teste revin, de obicei, la normal la astfel de pacienti. Cu toate acestea, in cazurile de pneumonie, modificarile legate de infectie pot fi observate in rezultatele de laborator.
Studiile radiografice, inclusiv imagistica cu raze X sau cu ultrasunete, pot ajuta la diagnosticul esofagitei. Un tip avansat de radiografie numit radiografie cu contrast de bariu poate dezvalui modificari ale esofagului datorate inflamatiei. In radiografia de contrast cu bariu, sulfatul de bariu este administrat oral animalului. Particulele sunt suspendate in esofag, facand canalul esofagian mai usor de vizualizat pe raze X.
Endoscopia este, de asemenea, o optiune pentru diagnosticarea bolii si este adesea o procedura mai fiabila. Endoscopia este un instrument de diagnostic intern care foloseste un endoscop, un tub rigid, dar flexibil, echipat cu o camera si metode pentru extragerea probelor de tesut, care pot fi introduse intr-o cavitate goala, cum ar fi esofagul. Folosind aceasta metoda, medicul veterinar poate privi direct in esofag pentru a-l inspecta vizual, pentru a face fotografii si pentru a lua o proba pentru biopsie.
Endoscopia poate fi, de asemenea, utilizata pentru indepartarea unui corp strain, daca este necesar.
Tratarea esofagitei
Daca refluxul gastro-intestinal este cauza esofagitei, medicul veterinar va trata cauza si simptomele pentru a reduce cantitatea si frecventa acestora si, de asemenea, pentru a preveni ingustarea esofagului ca raspuns la stres si traume.
In cazul in care animalul tau are un caz de esofagita usoara, acesta poate fi tratat ca ambulator si probabil ca nu va trebui sa fie internat in spital. Cu toate acestea, daca acesta sufera de complicatii precum pneumonia, va trebui sa fie internat in spital pentru terapie intensiva si tratament. Fluidele vor fi necesare pentru pacientii care sufera de deshidratare, iar oxigenul va fi suplimentat pana cand respiratia animalutului s-a imbunatatit si este in afara pericolului. Antibioticele sunt deseori necesare pentru tratarea pneumoniei la pacientii afectati.
Prognosticul esofagitei
Medicul veterinar va poate recomanda sa ii limitati pe cat posibil cantitatea de apa si alimente pentru cateva zile. In timp ce animalul se recupereaza, exista diverse metode de hranire, inclusiv hrana intravenoasa.
Cand acesta este capabil sa ingereze din nou mancare, se recomanda un aliment moale, gustos si foarte hranitor. Controalele ulterioare sunt o parte importanta a ingrijirii, iar examenele de endoscopie se efectueaza de obicei pentru a verifica daca esofagul se vindeca corect.
Prognosticul pentru animalele afectate este bun daca esofagita este recunoscuta si tratata prompt si agresiv. Cu toate acestea, daca afectiunea a progresat pana la punctul in care esofagul a format o strictura (ingustare), prognosticul este de obicei foarte slab. Daca animalul este diagnosticat cu cresterea tumorii neoplazice, prognosticul este considerat a fi foarte slab, cu o speranta de viata de 1-2 luni (fara tratament) si pana la 12-14 luni (cu tratament).
Preventia esofagitei
Urmati intotdeauna administrarea medicamentelor cu apa sau in mancare pentru a preveni ramanerea in esofag pentru o perioada lunga de timp.
Pastrati substantele chimice, plantele si corozivii departe de animale.