Boala parodontala la caini si pisici
Informatiile prezentate in acest website au caracter informativ si nu inlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor.
Orice decizie privind sanatatea animalului de companie trebuie luata doar in urma consultarii medicului veterinar.
Boala parodontala este o inflamatie a gingiilor, iar mecanismul sau este similar cu cel de la oameni. Desi pare greu de crezut, in prezent este una dintre cele mai frecvente boli la caini, ceea ce a facilitat la supra-specializarea unor medici veterinari in stomatologia veterinara.
Cauzele bolii parodontale la caini
Particulele alimentare si bacteriile ce se acumuleze de-a lungul gingiei poate forma placa, care, combinata cu saliva si minerale, se va transforma in tartru. Aceasta provoaca iritarea gingiilor si duce la o afectiune inflamatorie numita gingivita. Gingivita, care este evidentiata printr-o inrosire a gingiilor care se invecineaza direct cu dintii, este considerata a fi o etapa timpurie a bolii parodontale.
Dupa o perioada extinsa, tartru se acumuleaza sub gingie si separa gingia de dinti. Spatiile se vor forma sub dinti, favorizand cresterea bacteriilor. Odata ce se intampla acest lucru, cainele sau pisica are o boala parodontala ireversibila. Acest lucru duce de obicei la pierderea oaselor, distrugerea tesuturilor si formarea puroiului in cavitatile dintre gingie si dinti.
Simptomele bolii parodontale la caini
Boala parodontala incepe in general cu inflamatia unui dinte, care poate progresa daca nu este tratata in diferite etape ale afectiunii. Un caine sau o pisica cu boala parodontala in stadiul 1 la unu sau mai multi dinti, de exemplu, va prezenta gingivita fara separarea gingiei si a dintilor.
Etapa 2 se caracterizeaza printr-o pierdere de atasament de 25%, in timp ce etapa 3 implica o pierdere de atasament de 25-30%.
In stadiul 4, care se mai numeste parodontita avansata, exista mai mult de o pierdere de atasament de 50%.
In stadiul cel mai avansat al bolii, tesutul gingiilor se va retrage de obicei, iar radacinile dintilor vor fi expuse.
Pisicile pot dezvolta o boala a gingiilor numita stomatita (gingivostomatita). Stomatita este inflamatia severa a tuturor tesuturilor gingivale, care poate afecta celelalte tesuturi din gura.
Stomatita apare din cauza unui raspuns imun hiperactiv la cantitati chiar mici de placa si tartru.
Factori de risc pentru boala parodontala
Boala parodontala poate fi cauzata de o varietate de factori. La caini, cauzele cele mai frecvente sunt bacteriile Streptococcus si Actinomyces. Cainii care folosesc jucarii canine au un risc mai mare de a dobandi boala. In plus, alimentatia precara va contribui si la aparitia afectiunii. La pisici, boala parodontala a pisicii este cel mai frecvent asociata cu infectia bacteriana. Bacteriile de sub gingie duc la durere si inflamatie a tesutului.
Poate fi, de asemenea, o relatie intre a avea antecedente de infectie cu calicivirus si gingivita severa.
Diagnosticarea bolii parodontale la caini
Diagnosticul bolii parodontale implica o serie de proceduri. Daca sondarea parodontala releva mai mult de doi milimetri de distanta intre gingivita si dintele afectat de gingivita, se considera ca un caine are o forma de anomalie parodontala.
Razele X sunt extrem de importante in diagnosticarea bolii parodontale, deoarece pana la 60% din simptome sunt ascunse sub linia gingiilor. In stadiile incipiente ale bolii, imagistica radiografica va evidentia pierderea densitatii si a claritatii marginii soclului radicular (alveolar). In stadiile mai avansate, va dezvalui pierderea suportului osos in jurul radacinii dintelui afectat.
La pisici, in sala de examen, medicul veterinar va cauta in interiorul gurii pentru gingiile rosii si inflamate. Aceasta este prima indicatie a unei probleme. Medicul veterinar poate apasa usor pe gingie pentru a vedea daca sangereaza usor, ceea ce este un semn ca este necesara o curatare dentara profunda sau mai mult. Odata aflata pisica in anestezie, diagnosticul bolii parodontale a implica o serie de procedure, la fel ca in cazul cainilor.
Tratarea bolii parodontale la caini
Tratamentul specific pentru boala parodontala depinde de cat de avansata este afectiune. In stadiile incipiente, tratamentul este axat pe controlul placii si prevenirea pierderii de atasament. Acest lucru se realizeaza prin periajul zilnic cu pasta de dinti sigura pentru animale, curatare profesionala, lustruire si aplicarea prescrisa de fluor. In stadiul 2 sau 3, tratamentul implica curatarea spatiului dintre gingii si dinti si aplicarea gelului antibiotic pentru intinerirea tesuturilor parodontale si scaderea dimensiunii spatiului.
In stadiile mai avansate, procedurile de inlocuire osoasa, stropirea parodontala si regenerarea tesuturilor ghidate pot deveni necesare. La pisici, uneori, este necesara indepartarea dintilor asociati cu stomatita severa.
In etapele mai avansate, procedurile de inlocuire a oaselor, scufundarea parodiala si regenerarea tesuturilor ghidate pot deveni necesare.
Prognostic privind evolutia bolii parodontale la caini
Tratamentul de urmarire a bolii parodontale consta in mare parte in bune ingrijiri dentare si verificari saptamanale, trimestriale sau semestriale. Prognosticul va depinde de cat de avansata este boala, dar cea mai buna metoda de a minimiza efectele adverse cauzate de boala este de a obtine un diagnostic precoce, un tratament adecvat si o terapie adecvata.
Prevenirea bolii parodontale la caini
Cea mai buna prevenire pentru boala gingiilor atat la caini, cat si la pisici, este mentinerea igienei orale bune a animalului tau de companie si spalarea si curatarea regulata a gurii si gingiilor.
Pisicile si cainii pot fi dresati sa accepte perierea atunci cand sunt antrenate si rasplatite pentru colaborarea lor.