Microciparea animalelor de companie
Informatiile prezentate in acest website au caracter informativ si nu inlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor.
Orice decizie privind sanatatea animalului de companie trebuie luata doar in urma consultarii medicului veterinar.
Microciparea este cea mai eficienta forma de identificare a unui animal. Daca acesta se pierde, e posibil ca zgarda cu elemente de identificare sa se piarda sau sa fie deteriorata, insa microcipul nu se poate pierde si identificarea animalului in baza acestuia se realizeaza la orice cabinet veterinar. Este cea mai ieftina si singura metoda de identificare a unui animal.
Procesul de implantare a microcipului este unui simplu, rapid si nedureros. La caini si pisici acesta se implanteaza in general intre omoplati. De asemenea, simplitatea procesului face ca microciparea sa se realizeze la o varietate mare de animale, de la pasari si reptile la cai.
De implantarea microcipului se ocupa marea majoritate a cabinetelor veterinare si adaposturi pentru animale. In cazul adaposturilor, se microcipeaza animale nu numai la cererea stapanilor, ci si in situatiile in care animalele sunt salvate, inainte de a fi oferite catre adoptie.
Singura informatie stocata intr-un astfel de microcip este numarul de identificare a animalului. In baza acestui numar, medicul veterinar poate afla informatii despre stapanul si despre istoricul medical al animalului. Microcipurile nu contin insa informatii personale despre stapan si nu pot fi localizate prin GPS, asigurandu-se astfel confidentialitatea informatiilor personale.
Dimensiunea si durabilitatea microcipurilor le face foarte rezistente si dificil de extras. Acestea sunt creeate sa reziste pe toata durata vietii animalului, in orice conditii. Singurele exceptii sunt cazurile extrem de rare in care o trauma severa a defectat microcipul sau in care organismul animalului l-a respins.
Microciparea mareste semnificativ sansele de gasire a unui animal fugit sau pierdut, numeroase studii aratand ca procentul animalelor pierdute si apoi recuperate ce aveau microcip este semnificativ mai mare decat in cazul acelor animale ce nu aveau implantat microcip.
Desi microcipurile sunt foarte durabile si eficiente, acestea nu ar trebui sa inlocuiasca zgarda clasica cu informatii de identificare. Atunci cand un animal e pierdut, in cele mai multe cazuri informatiile de pe zgarda sunt foarte rapid accesibile, stapanul fiind contactat imediat. Folosirea micocipului este o solutie de avarie atunci cand nu exista alte metode de identificare a stapanului animalului.
Implantul cu microcip consta in introducerea unu circuit integrat sub pielea animalului. Acest circuit se afla intr-un cilindru de sticla de o dimensiune aproximativ egala cu cea a unui bob de orez.
Microcipul nu necesita o baterie, acesta fiind activat de un scanner special, aflandu-se astfel numerul de identificare a animalului.
Acesta se introduce sub pielea animalului cu ajutorul unei seringi hipodermice cu un ac de dimensiuni mai mari decat cl folosit pentru o injectie obisnuita. Implantul e nedureros, nefiind nevoie de o anestezie in prealabil.
Cand se recomanda microciparea
Microciparea se practica pentru un numai mare de animale, din medii diferite. La animalele de casa, microcipul permite identificarea rapida a numarului de identificare, si implicit aflarea stapanului si istoricului medical al animalului. Se mai foloseste de asemenea in mentinerea evidentei animalelor din gospodarie, precum porci si vaci, dar si in studierea evolutiei unor animale salbatice de-a lungul a mai multor ani.
Descrierea procedurii de microcipare
Microcipul este injectat sub pielea animalului cu ajutorul unui ac hipodermic. Procesul nu este mai dureros decat o injectie obisnuita, nefiind nevoie de anestezie. Desi discomfortul este minim, in multe situatii se profita de anestezierea animalului din alte motive, precum sterilizarea, pentru a se introduce si microcipul.
Locul implantului este in general intre omoplati, insa acesta poate diferi in functie de special animalului si de locatia geografica. La unele animale, de exemplu, se implanteaza cipul pe partea stanga a gatului.