Paralizia unui membru
Informatiile prezentate in acest website au caracter informativ si nu inlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor.
Orice decizie privind sanatatea animalului de companie trebuie luata doar in urma consultarii medicului veterinar.
Atunci cand un caine se confrunta cu paralizie, se intampla adesea deoarece comunicarile dintre maduva spinarii si creier au fost perturbate. Paraliza unui picior rezulta adesea din afectarea nervilor spinali periferici. Paralizia unui picior frontal al cainelui este de obicei asociata cu ranirea radacinilor nervoase ale gatului sau umarului, vatamarea retelei de nervi care se gaseste adanc in axila (plexul brahial) sau lezarea nervului radial, median, musculocutane sau ulnar in piciorul. Paraliza unui membru posterior este de obicei asociata cu ranirea radacinilor nervoase din partea inferioara a spatelui sau a cozii de, a retelei de nervi situata intre maduva spinarii si piciorul posterior (plexul lombosacral) sau nervul femural, sciatic, peroneal sau tibial.
Cauzele pentru paralizia unui membru
Paralizia si slabiciunea membrelor poate afecta atat picioarele din fata, cat si cele din spate ale cainelui. Cauza paraliziei poate varia foarte mult in functie de membrul afectat.
- Paralizia piciorului frontal - frecvent cauzata de afectarea nervilor la nivelul gatului sau la umar sau la nivelul nervilor radiali, mediani sau ulnari la nivelul piciorului.
- Paralizia picioarelor din spate - frecvent cauzata de leziuni ale nervului in coada posterioara sau partea inferioara a spatelui sau la nivelul nervului tibial, peroneal femural sau sciatic la nivelul piciorului posterior.
Conditii care afecteaza mobilitatea canina:
- Conditii neurologice;
- Afectiuni musculo-scheletice;
- Mielopatie degenerativa;
- Tumori canceroase;
- Boli virale;
- Capusele;
- Vatamare sau trauma;
- Expunerea la pesticide.
Simptomele in paralizia unui membru
Simptomele care indica paralizi unui membru sunt:
- Cainele merge cu picioarele din fata in timp ce trage de picioarele din spate;
- Posibil durere la gat, coloana vertebrala sau picioare;
- Cainele nu este capabil sa urineze;
- Cainele nu poate controla urinarea;
- Cainele nu poate controla defecatia;
- Constipatie.
Paraliza unui picior poate fi temporara sau permanenta.
Diagnosticarea paraliziei unui membru
Va trebui sa oferiti o istorie detaliata a starii de sanatate a cainelui, a aparitiei simptomelor si a posibilelor incidente care ar fi putut duce la aceasta afectiune, cum ar fi muscaturile recente de capusa sau ranile produse in urma unor sarituri sau caderi. In timpul examinarii, medicul veterinar va acorda o atentie deosebita cat de bine este capabil sa-si miste cainele membrele si cat de bine este in masura sa raspunda la testele reflexe. Medicul veterinar va testa, de asemenea, capacitatea cainelui de a simti durere in toate cele patru picioare, verificand capul, coloana vertebrala si picioarele daca exista semne de durere si vigilenta la atingere.
Toate aceste lucruri il vor ajuta pe medicul veterinar sa localizeze unde se afla in coloana vertebrala, a nervilor sau a muschilor cainelui. Se vor efectua teste de laborator de baza, incluzand un numar complet de sange, profilul biochimic si analiza urinei si pot determina daca patrupedul are o infectie - bacteriana, virala sau toxica - care interfereaza cu calea nervoasa. Imaginile cu raze X ale coloanei vertebrale pot prezenta dovezi ale unei infectii sau malformatii ale vertebrelor sau a unui disc alunecat care se apasa pe maduva spinarii.
Alte conditii care pot duce la perturbarea cailor nervoase pot fi evidente pe o radiografie, cum ar fi tumori, blocaje sau nervi inflamate.
In unele cazuri, medicul veterinar poate comanda o radiografie speciala numita mielograma. Acest proces utilizeaza injectia unui agent contrastant (colorant) in coloana vertebrala, urmata de imagini cu raze X, care vor permite medicului sa vada maduva spinarii si vertebrele mai detaliat. Daca aceste tehnici imagistice nu sunt utile, medicul veterinar poate comanda o tomografie computerizata (tomografie) sau o imagine de rezonanta magnetica a creierului si coloanei vertebrale a cainelui., ambele oferind o imagine extrem de detaliata a creierului si coloanei vertebrale.
In unele cazuri, medicul veterinar poate lua o proba de lichid din jurul coloanei vertebrale a cainelui pentru analiza sau probe din muschi sau fibre nervoase pentru biopsie. Aceste analize pot determina prezenta unei infectii la nivelul creierului sau la nivelul coloanei vertebrale.
Tratamentul in paralizia unui membru
Aplicarea caldurii, efectuarea masajului si intinderea tendoanelor trebuie efectuata conform indicatiilor medicului veterinar, pentru a mentine muschii, tendoanele si articulatiile unui picior paralizat in timp ce nervul se regenereaza. Un bandaj usor, dar nu strans, poate impiedica deteriorarea piciorului
Medicamentele anti-inflamatorii pot ajuta, de asemenea, daca este prezenta umflarea. Daca miscarea voluntara, senzatia de durere si reflexele coloanei vertebrale se imbunatatesc peste 1 pana la 2 luni, perspectivele de recuperare sunt bune. Este posibil sa fie nevoie de un guler elisabetan pentru a impiedica cainele sa-si mestece piciorul. Daca se suspecteaza ca leziunea nervoasa este permanenta si animalul mesteca piciorul, amputarea poate fi cea mai buna optiune. Cu toate acestea, este mai bine sa asteptati 3–6 luni pentru a amputa pentru a vedea daca va avea loc o regenerare.
In functie de gravitate si cauza, interventia chirurgicala poate incetini efectele sau chiar corecta paralizia animalului de companie. Eliminarea tumorii, amputatiile si chirurgia coloanei vertebrale pentru a corecta leziunile nervoase sunt doar cateva solutii chirurgicale posibile. Ingrijirile medicale imediate si diagnosticul precoce pot fi esentiale pentru a-ti readuce cainele pe picioare cat mai repede. Atunci cand patrupedul ramane cu un picior paralizat, ii puteti oferi in continuare sansa de a se bucura de plimbari lungi prin folosirea unor dispozitive de asistenta. Spre exemplu, puteti cumpara un ham de ridicare si cainele isi poate sprijini astfel membrul afectat. Un alt exemplu este un scaun cu rotile care ofera independentei cainelui, permitandu-i sa-si recapete mobilitatea si sa se deplaseze liber.
Prognosticul in tratarea paraliziei de membru
Cu cat leziunea nervoasa este mai aproape de muschi, cu atat perspectivele de recuperare sunt mai bune, de aceea este important sa se determine locatia exacta a leziunii. Capacitatea sau incapacitatea animalului de a flexa articulatia si de a suporta greutatea pe picior, precum si prezenta sau absenta senzatiei de durere si a reflexelor in diferite locuri ale piciorului, depind de locul afectarii nervului. In cateva zile, muschii se usuca si isi pierd masa din cauza conexiunii nervoase pierdute. Stimularea electrica a nervului poate fi utilizata pentru a determina locatia leziunii nervoase si daca nervul este partial intact. Nervii se regenereaza lent, iar recuperarea functionala completa depinde de starea tecii nervoase si de distanta dintre leziune si muschiul unde se termina nervul. Unele leziuni nervoase se pot rezolva dupa cateva saptamani sau luni. Cu toate acestea, atunci cand apare ruperea totala a nervilor, este necesara o reaplicare chirurgicala pentru regenerare. Daca o afectiune anormala a ochilor cunoscuta sub numele de sindrom Horner este prezenta in aceeasi parte a corpului ca un picior frontal paralizat, atunci radacinile nervoase au fost probabil rupte si sansele de recuperare sunt minime. Daca sindromul Horner nu este prezent cu paralizia piciorului frontal, perspectivele de recuperare pot fi mai bune.