🠈 inapoi la glosarul de analize

Biochimie

Informatiile prezentate in acest website au caracter informativ si nu inlocuiesc diagnosticul medical sau prospectul produselor.

Orice decizie privind sanatatea animalului de companie trebuie luata doar in urma consultarii medicului veterinar.

Biochimia veterinara este studiul diferitelor reactii chimice ce au loc in interiorul organismului animalelor. 

Testele biochimice presupun recoltarea de lichide precum urina sau plasma de la un animal si compararea anumitor parametri ai acestora cu valorile prezente la un animal sanatos.

Atat in medicina veterinara cat si in cercetare, biochimia este o metoda foarte precisa de analiza a metebolismului si a functiilor de baza a animalelor, atat cele sanatoase cat si cele ce sufera de diverse boli si afectiuni. 

Biochimia clinica este analiza plasmei din sange si a diferitelor substante prezente in aceasta, precum enzime sau hormoni, si folosirea informatiilor recoltate pentru diagnosticarea si monitorizarea evolutiei diverselor boli. 

Un singur tip de testare este in general insuficient pentru analiza unei afectiuni, efectuandu-se in general 6 teste alese in functie de animal si de natura afectiunii suspectate, confirmandu-se sau infirmandu-se astfel 6 posibilitati distincte. Testele biochimice sunt in general insotite de o analiza completa de sange, crescand astfel sansele de identificare a tiparelor caracteristice anumitor boli.

Inainte de recoltarea mostrelor ce urmeaza a fi analizate are loc o examinare clinica a animalului, cu ajutorul acesteia si a istoricului medical fiind identificate o serie de posibile afectiuni. In baza acestor posibile afectiuni se determina cu exactitate natura testelor biochimice, urmand a fi selectate cele mai relevante.

Pe masura ce se elimina din posibilitati, se pot include alte teste biochimice pana cand se identifica natura afectiunii. Daca toate aceste teste indica valori normale, lista cu cele efectuate este in general reevaluata.

Interpretarea analizelor de biochimie la animalele de companie

Majoritatea laboratoarelor de medicina veterinara se bazeaza pe o serie de teste biochimice de baza, ce acopera majoritatea situatiilor des intalnite. De exemplu, la animalele mici se masoara valorile totale de proteina, albumina, globulina (diferenta dintre primele doua), uree, creatinina, alaninaminotransferaza si fosfat alcalin. Seria de teste se modifica in functie de particularitatile speciei investigate.

Cele mai comune elemente testate sunt:

  • Numarul total de proteina – are valori peste medie in situatii precum deshidratarea animalului, o inflamatie cronica, sau  paraproteinemie. Are valori sub medie in situatii precum suprahidratare, insuficienta cardiaca severa, nefropatie sau enteropatie cu pierdere de proteine, hemoragii, arsuri, deficienta de proteine in dieta, slaba absorbtie sau animite afectiuni virale.
  • Albumina – creste in situatii de deshidratare. Scade in aceleasi situatii ca si proteina, plus insuficienta hepatica.
  • Nivelul de uree – creste daca exista prea multe proteine in dieta, proteine de slaba calitate, deficienta de carbohidrati, deshidratare, insuficienta cardiaca, insuficienta renala, uretra blocata, si ruptura de vezica. Scade daca exista prea putine proteine in dieta, in cazul efectelor homronale anabolice, insufucientei hepatice, sau defecte congenitale de metabolism ureic. Masurarea ureei este folosita in special pentru a indica afectiuni renale si disfunctii hepatice.
  • Creatinina – creste in situatii precum disfunctii renale, uretra blocata sau ruptura de vezica. Animalele cu multa masa musculara au valori ridicate de creatinina, in timp ce animalele cu putina masa musculara au valori mici de creatinina. Este in special folosita pentru depistarea disfunctiilor renale.
  • Alaninaminotransferaza – este prezenta in celulele hepatice, valorile acesteia crescand in caz de afectiuni hepatocelulare. Creste usor de asemenea in cazuri de uzura musculara si hipertiroidism.
  • Fosfat alcalin – creste in nivel in cazuri precum depuneri osoase, afectiuni hepatice, hipertiroidism, afectiuni intestinale, hiperadrenocorticism, administrarea de corticosteroizi sau barbiturice, dar si afectiuni generalizate ale tesuturilor, precum neoplazia. Nivelul de fosfat alcalin la caini este in general mult mai ridicat decat la pisici. De aceea, orice crestere in valori fata de cele normale este un indiciu semnificativ in cazul pisicilor. 
inapoi
sus